Ma intreb DE CE

Este mai greu, pentru că trăim într-o lume plină de pasiuni, orgolii şi ranchiună.
Merită menţionat că pe parcursul activităţii columbofile, dacă mergi în jos, eşti ţinta ironiilor, dacă mergi în sus, eşti hoţ. De la viaţă am învăţat că este mai bine să fii hoţ decât prost. Îmi cer scuze, dar o fac pentru cei care se ocupă de imaginea mea. Însă acestora le recomand doar o perioadă de referinţă: 2006-2011, din care fiecare va înţelege ce vrea. Unii au muncit, alţii au investit şi nu sunt curios ce şi de unde. Însa prin ceea ce faci trebuie să dovedeşti că eşti mai mult decât prieten cu columbofilia. Referitor la tinerii columbofili, am spus doar că atunci când îi vom trata cum se cuvine, când nu îi vom ancheta dacă au rezultate, si asa mai departe, înseamnă că am mai urcat o treaptă şi suntem pe drumul cel bun..
Diplomele şi cupele sunt puţinele lucruri frumoase cu care poţi rămâne, în dauna gustului amar cu care pleci de la aproape toate întâlnirile (îmbarcări, desigilări, banchete etc. Nu suntem străini de aceste lucruri, s-au repetat în timp, aceleaşi personaje, iar probele sunt calde şi pe masa dumneavoastră. Nu mai necesită investigaţii. Nu cumva este sigur obiectul Comisiei de Disciplină? Aveţi funcţie, aveţi probe, aveţi putere, mai trebuie bunăvoinţă pentru că prea se discută pe probe inventate, fabricate sau imposibil de verificat pentru a lipi pe fruntea unora eticheta de borfaş.
Oricum, aceşti băgători de seamă care se simt mereu frustraţi (poate şi în alte probleme), să stea liniştiţi, pentru că o bună parte din porumbeii maturi sunt vânduţi , numărul de pui an curent este mic şi prin asta se subînţelege ceva. Sper ca rezultatele urmaşilor acestora să nu mă facă de râs acolo unde au ajns.
Atunci va fi linişte pentru majoritatea şi nemulţumiri pentru câţiva. Ce nu ştie lumea este că, nu cumva să fim mai prejosi decat altii si sa batem pe cineva din ţara asta cu rezultatele noastre decât doar din întâmplare. Vrem să câştigăm războiul fără muniţie sau fără participare (5 viteze, 4 demifonduri, 5 fonduri şi de fapt 14, care la noi se transformă în 9 ; 10 sau 11 etape).
O problemă binevenită dar prost înţeleasă ca sunt unii pe care nu îi interesează unele etape, dar totuşi pornesc cronometrul şi chiar cronometrează. Nu se poate, dacă ne mulţumim cu puţinul. Cinste pentru cei care participă şi ruşine pentru cei care se prefac ca participă (aceştia mai trag de mânecă şi pe alţii). Este nevoie de puţină decenţă pentru a putea reveni la ceea ce înseamnă columbofilia în sine, ’’un loc pentru fiecare într-o Românie a tuturor posibilităţilor’’ şi dacă nu ne iubim, atunci măcar să ne respectăm.